Turism Dambovicioara
Turism Dambovicioara

Cetatea Oratia

Obiectiv turistic



Hartă Obiectiv
Poze

LOADING IMAGES


Descriere
La mica distanta de drumul care leaga Campulung de Brasov, pe teritoriul administrativ al localitatii Podu Dambovitei, Cetatea Oratia este, in lipsa unor documente care sa certifice multe din aspectele vremii, sursa unor infinite povestiri si legende. Prezenta urmelor carelor si potcoavelor de cai ,ramase impietrite in munte, alimenteaza aceste povesti.
Localnicii spun că la construcţia ei s-a început prin anul 1330 şi că a fost ridicată de oamenii care locuiau în împrejurimi. Alţii sunt de părere că o mână de ajutor au dat-o însăşi cavalerii teutoni, dar nu există documente care să ateste acest lucru. În aceste condiţii, zidul amplasat în zona Podul Dâmboviţei, pe culoarul Rucăr-Bran, continuă să învăluie în mister întreaga vale unde se spune că odată trecea cel mai important drum ce lega Ţara Românească de Transilvania. Mai mult, ruinele cetăţii se lasă văzute doar dintr-un anumit punct, şi anume, dintr-o parcare situată în apropierea locaţiei turistice Dealul Sasului. Cetatea a fost concepută ca punct de apărare şi s-a numit, la acea vreme, Cetatea Neamţului. Ulterior, devenind punct vamal, s-a transformat în Cetatea Piatra Craiului, Cetatea Dâmboviţei, iar într-un final a fost botezată Oratia, după valea care se întinde la poalele ei.
Cetatea a fost, se pare, locul in care Vlad Ţepeş ar fi stat o perioadă, în unele înscrieri fiind precizat faptul că domnitorul chiar ar fi fost prins de turci în această cetate. Cetatea Oratia și-a pus amprenta în zona Dâmbovicioarei pentru că din Țara Românească intrau spre Braşov produse precum grâu, secară, foarte mult peşte, piei de animale, miere, ceară, bumbac luat de la turci, iar de la Braşov intrau fier, oţel, arme, postav, catifea, pantofi sau argintăraie. Se spune că cetatea era prevăzută cu un pod mobil care era coborât numai atunci când carele intrau la vămuire.
Tipologic, Cetatea Oratia corespunde mai curând fortificațiilor de mici dimensiuni al căror rol era de a străjui căi de acces sau puncte strategice importante, decât cetăților propriu-zise care reprezentau ele însele, de cele mai multe ori, un astfel de punct strategic.
Detalii


    Momentan, nu exista recenzii.

Se adauga recenzia dvs...

A aparut o eroare la adaugarea recenziei. Va rugam sa reincercati!

Recenzie adaugata cu succes!